Urcusul spre muchie incepe cu un drum forestier si continua in zig-zag pe o poteca ascunsa de zapada in mijlocul unei imense exploatari forestiere. Poteca intra apoi in padure si odata cu ea, zapada devine tot mai mare. Asa cum am stabilit mai devreme, tinta noasta pentru prima zi este Poiana Lespezilor (1620 m), unde exista o Casa de Vanatoare amplasata chiar la limita padurii, astfel incat ne putem odihni peste noapte. Din pacate cateodata aceasta este folosita de vanatori, pentru a-si adjudeca cu "mandrie" trofeele naturii! Spre bucuria noastra acum nu era nimeni acolo.
Dupa un ritm alert de mers, la ora 13 deschidem usa adapostului si pornim primusul pentru a topi zapada si a ne hidrata. La vreo 10 minute de aici (pe timp de vara) exista si un izvor, dar din cauza zapezii mari, am preferat sa topim zapada. Supele instant la plic sunt o inventie foarte buna, insa butelia de 450g de izo-butan-propan fiind foarte mare, da rateuri serioase din cauza inghetului (va fi mai bine dupa ce o vom incalzi o noapte in sac). Noroc ca mai avem cu noi si o butelie mica, de 100g cu aceiasi compozitie, care arde puternic. Intrucat a mai ramas timp destul pana se intuneca, am mai parcurs cateva sute de metri pe creasta, mai ales pentru a ne face urme, urmand ca in dimineata urmatoare sa inaintam mai repede. Culorile apusului de soare deasupra muchiei Zanoaga ne fascineaza, norisori roz pateaza cerul ca in pastelurile lui Monet. Ochii nostri sorb cu nesat spectacolul, traim clipa.
Intrucat a doua zi va fi cea mai lunga si cea mai dificila, mergem repede la culcare. Ceasul suna la ora 5 dimineata; ne-am odihnit destul de bine. Ne grabim sa deschidem usa adapostului si spre marea noastra bucurie constatam ca cerul este instelat. Se pare ca vremea este aliatul nostru.
______
Autor: Catalin Pobega
2
Pagina:
1
2
345
|
|